La prima vedere e ca şi o cafea perfectă, neagră, cu aromă puternică şi nebun de amară, cu aburi arzători care provoacă fiori când inspiri din cana care încă n-a reuşit să se încălzească. Recele pe palme se îmbină cu fierbintele inhalat şi provoacă fiori. Ţi-e fică să sorbi de la început. E desăvârşită. Poţi să-ţi perzi minţile dacă doar mirosul te sminteşte. Deja şi cana i-a cedat, arde în palme. Te doare.. şi tot n-o laşi din mâini. Neapărat peste fereastră plouă sau ninge şi tu stai aruncată pe canapeaua de piele a unei cafenele luxoase şi-l savurezi. Îl savurezi pe el, cel care la prima vedere e ca şi o cafea perfectă.
Din fericire.. doar la prima vedere e astfel.
Nu ia mult să descoperi că cu adevărat e o cană mare de ceai.. nu tare sofisticat de fructe  exotice sau mai ştiu eu ce.. e un earl grey şi e fără zahăr. L-ai pregătit ca să-ţi ţină companie cât lucrezi.. să ai motiv pentru a te rupe de la hârtii, calcule, grafice pentru o pauză. Scriind, simţi aburii lui calzi care-ţi învăluie obrajii şi nu te abţii, sorbi sălbatic o cantitate mare din cana de sticlă. E important să fie anume sticlă, să-i vezi cărămiziul care arde în tonuri aurii la lumina lampei de masă. Îţi continui lucrul cu hârtiile ca să te pomeneşti când deja ai finisat că ai uitat de restul ceaiului care a sperat câteva ore că-ţi vei aminti de el. E rece deja.  Ţi-e cald din cauza becului puternic şi ţi se pare că ceaiul răcit e unica scăpare. Din câteva înghiţituri mari goleşti cana de sticlă şi te simţi împlinită.

Mă bucur că nu eşti cafeaua scumpă pe care nu reuşesc niciodată să o termin.
Mă bucur că eşti cănuţa mea zilnică de ceai cu care sfârşesc şi încep o zi.

Advertisements