-ştii să înoţi?
-sigur, pun pariu că-s mai bună decât tine.
-să vedem atunci..
şi sări
crezu că săriră ambii. De fapt, era doar el. Ea a rămas la mal cu mâinile încrucişate şi un zâmbet sarcastic.  Iar valurile-l duceau, valuri reci şi fioroase.
-Speranţă! Scapă-mă! Nu sta.
-De ce să te scap? Strigase ea râzând. Roagă-te să te salveze norocul, sau îngerii din cer.. Ah stai, nu-i mai ai. I-am distrus pe toţi. copleşită de hohote, căzu în genunchi şi râdea isteric.. Eşti muritor, nu? Mori! Mori! Mori!
Din cauza zgomotului furtunii, El o auzea rău. Nu mai avea cine să-l scoată din braţele morţii. Trăia doar cu ea, cu Speranţa. Acum, ea-l părăsi în vijelie.. el piere, ea joacă veselă la mal. Nu mai avea ochi să-l vadă.. şi decise să-l lase în mânile mării. A stat prea mult cu el. L-a vegheat nopţi lungi. L-a mângâiat când eşua. Acum e stoarsă complet, nu are de ce să mai trăiască pentru el. De aceea îl omoară acum. Să poată şi ea să dispară. Jertfeşte cu muritorul ei pentru linişte.
..a jertfit.. cu muritorul.. valurile l-au adus la picioarele ei. Marea a decis. Furtuna, împlinindu-şi misiunea, a părăsit bolta cerului. Valurile adormiră iar. Şi ea tot râde.. în şoaptă.. dar râde. Râzând se îndreptă spre apă. Nisipul umed în trezea fiori. Aştepta soarele. Ca să o topească. Muritorul ei a murit.. şi norocul, şi îngerii.. Acum e rândul ei..
pentru că Speranţa moare ultima.

***ştiu că nu-i ceea ce ai vrut.. să rămână aici, atunci. 

Advertisements