E normal să fii trist, să plângi, să suferi, să ţii dor, să vrei să dispari.
E o normalitate pentru mine, o normalitate anormală pentru restu..
dar
Există măşti. Sute şi mii de măşti care, una peste alta, izolează identitatea, creînd una falsă, prea străină şi penibilă.
E normal să dai vina pe răceală sau nesomn. Să minţi că te doare trupul atunci când, defapt, doare altceva. Doare adevărata faţă de sub mulţimea de măşti.
Uneori, însă, e normal să fii trist.

Advertisements