Ştii, există până şi acum oameni sălbatici, da? Ştii cine-s şi unde îi poţi găsi? Sunt copii şi tinerii din oraş. Şi eu sunt cea mai sălbatică din toţi sălbaticii. De ziua ta pentru, prima dată te-am observat. Eşti atât de frumoasă. Nu înţeleg de ce până acum mi-a fost frică să te cunosc. Eşti blândă şi călduţă. Ai câmpii lungi şi dealuri marii. Ai păduri dese şi saturi micuţe cu nişte căsuţe ca de jucărie. Ai animale pe care nu le-am văzut decât la televizor.
Ştii, când citeam poveşti cu Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana îmi imaginam acele 7 ţări pe care trebuia să le treacă prinţul tocmai aşa cum te-am văzut ieri. Parcă ai ieşit dintr-o cărţulie şi te-ai întins în faţa mea. Ca să fii mai frumoasă ţi-ai prins la gât pe un pandativ Soarele de chihlimbar. Ţi-ai pieptănat lanurile de porumb şi ţi-ai trezit nişte garoafe şi trandafiri ca să miroşi a basm.
Ştii, cum nu s-ar plânge toţi pe tine că eşti mică încă, că ţi-a fost declarată suveranitatea însă nu te cred independentă  şi susţin că nu eşti într-un pas cu alte ţări .. nu-i asculta. Ştii, eu tot sunt mică, încerc să mă bizuiesc pe propriile forţe dar mama oricum mă ajută şi n-am reuşit nici eu multe să fac până acum.. dar voi creşte şi tu vei creşte. Îmi voi atinge scopurile, ştiu.. şi tu te vei ridica fără ca să observi.
Auzi? ieri a fost cea mai frumoasă zi din toată vara asta. Şi promit să mai ies din colivia asta de oraş unde trăiesc ca să mai uit de urbanul ei violet şi să caut în tine inspiraţia. Voi avea nevoie de multă inspiraţie la noua şcoală şi poate mă vei ajuta să văd altfel lumea.. cu ochii tăi azurii.
Hey, Moldova Te Iubesc  ♥

Advertisements